Criza cadrelor didactice din Republica Moldova se aprofundează pe zi ce trece. Sistemul de învățământ se confruntă cu un deficit de circa 2300 de dascăli. Demotivarea, salariile derizorii, lipsa crasă de entuziasm, arderea profesională, inerția sunt doar câteva motive care explică oarecum această criză. Cel mai trist e că, zilnic, suntem martorii unor atitudini ce distrug esența și prestigiul cadrului
didactic și profanează educația. Profesorul este tratat urât, ca un ratat plin de frustări care nu și-a găsit rostul în lume. E un tratament dezolant din parte întregii societăți, un tratament care a reușit să-i convingă pe mulți că sunt cu adevărat niște ratați. Profesoratul a devenit, pentru unii, una dintre alternativele de „a nu rămâne pe drumuri”. E adevărat că nu toți profesorii sunt buni. Și niciodată nu au fost. În toate meseriile există și performanță și analfabetism funcțional. Dăscălia, totuși, nu este o manta de vreme rea pe care o „îmbraci” atunci când ți se închid toate ușile. Cariera didactică o urmezi numai dacă îți place și dacă ai vocație. În caz contrar, fiasco îți este garantat. Un profesor nu lucrează la polizor, nici cu
lemn, tablă, ciment sau alte materiale de construcție, dar CONSTRUIEȘTE mai
mult decât oricare alt specialist. Pentru că un Dascăl lucrează cu minți și
suflete și, spre deosebire de un constructor, nu-și poate permite rebuturi și
resturi aruncate la gunoi. În educație totul e altfel. Sala de studii e ca
o biserică. Ai în faţă zeci de suflete, inimi, perechi de ochi şi urechi, toate
țintite cu încredere spre tine. Și predica ta uneori înseamnă TOTUL, pentru că
ea face conexiunea dintre ieri, azi și mâine. La fel de mult contează și
predicile elevilor. Chiar dacă acestea sunt rostite în tăcere. Îmi pofida acestei munci titanice, profesorii
sunt blamați pe rețele sociale, uneori chiar „arși pe rug”. Dragi internauți pe
post de „comentatori”, „jurați”, „experți în educație” și „analiști”, nu mai
aruncați cu gloanțe în școli! Lăsați profesorii să-și facă treaba! Țineți cont
de faptul că dascălii, așa cum sunt ei, buni sau răi, au niște studii, formări
și experiențe în spate. Orice ați spune, ei sunt eroii invizibili ai vremurilor
noastre și, în viitorul apropiat, vor fi la mare căutare. Vom ajunge zile în
care nu va mai avea cine să formeze tinerele generații. Nimeni nu va rezista!
Și nu exagerez când spun eroi! A fi ponegrit și călcat în picioare și a-și
continua vocația este un act de eroism și un sacrificiu. Feedbackul mulțimii este dur și pur moldovenist:
„Cui nu-i place să plece! Nimeni nu-i ține!” Și vor pleca! Iar statul va
continua să-și condamne cetățenii la autorăstignire.
| 
информер времени
4:41:44